Sau cum mi-am cumpărat eu multemulte cărţi în domeniul PR&Marketing de pe care şterg doar praful. De ceva timp încoace. Urât din partea mea, mai ales că mă prezint drept pasionată de PR şi Comunicare.
Tare m-am mai ofuscat când am dat de ele la ofertă, undeva la un târg de carte din Bucureşti, pentru că eu nu eram acolo. Daaaar trăiască internetul şi ale lui căi ce uşurează viaţa studentului, fiindcă le-am comandat online. N-am trăit eu foarte bine în următoarele două săptămâni, îmi dădusem toţi banii pe ele. Dar nu-mi păsa. Puteau să strige toate genţile din vitrine la mine, nu-mi păsa. Aveam cărţi.
A doua zi erau acasă. Împachetate frumos, odată cu alte oferte. Până şi curierul era de treabă. M-am bucurat ca atunci când mănânc ciocolată. Sau, mă rog, expresia era: “ca un copil care primeşte o jucărie nouă”. În fine. Am eliberat special un raft in bibliotecă, le-am aşezat frumuşel, m-am lăudat cu ele. Şi acolo au rămas. Muuuult şi bine. Ştiţi cum e treaba cu plictisul care apare după ce obţii un lucru pe care ţi l-ai luat cu un entuziasm tâmp? Ei bine, refuz să cred că mi s-a întâmplat asta. Niu. Pur şi simplu ….am avut alte priorităţi, să-i spunem. Dar parcă nici să şterg doar praful de pe ele nu-mi convine. Mădă s-a apucat de ele înaintea mea, i-am împrumutat una din colecţie. O şi aud: “Te-ai apucat de citit?”, “Ia şi citeşte!”. Şi nu, nu vrei s-o superi pe Mădă.
Maratonul începe azi. Cu ciocolată la bord, chef şi interes. 3, 2, 1…go!
Comments
2 Comments
:)) Am înţeles, să trăiţi!
Am să vorbesc cu Silviu, că el are "antecedente" de genul ăsta, iar dacă nu se poate, am să cer înregistrarea emisiunii de la ei.
😀
Ai două posturi. Ar fi trebuit sa ai patru, pentru ieri, norocul de pe lume că nu ne-am văzut. Până când mă întorc trebuie să ai șase, știi, da?
Ah, încearcă să rogi pe cineva să te înregistreze mâine, aș vrea și eu să te văd.
Hai, mami, cu scrisul :*