De răcoare, că așa a început luna. De soare, în același timp. Pentru că tot așa a început.
De ciocolată, că e deja a patra pe care ai mâncat-o până la 3. De lene, că ți-ai pus ceasul să sune la 7:00 dar dragul de el a refuzat să te trezească înainte de 10:00, deși tu te-ai băgat conștiincios în pat cu mult înainte de miezul nopții. De dor de mare și de momentele trăite acolo. De dor de prieteni și de orașele prin care sunt împrăștiați acum. De dor de plecare, de mers cu trenul mult și bine. Și eventual de dor să prinzi un tren, de fapt.
Ziua aia care îți amintește că mai ai fix o lună de soare nebun și rochii scurte. De plecat cât și pe unde poți ca să-ți revezi prietenii și locurile dragi. De îngrășat porcul în Ajun, cum s-ar zice; de trăit vara pe ultima sută de metri.
Ziua aia în care stai cu telefonul lângă tine așteptând să te sune curierul. Și în care ți-a sosit, în sfârșit, biletul la Placebo și îți vine să țopăi într-una. Și le fredonezi toate piesele așa, în gând, în timp ce tastezi.
Comments
Leave A Reply