Cum s-a devorat publicitate în Iași


Am vrut eu să fiu vitează și să demonstrez că nu dom’le, la Noaptea Devoratorilor de Publicitate nu e ca și cum te-ai uita la clipuri pe Youtube toată noaptea. Că te duci acolo, te înarmezi cu cafea și ciocolată și nu numai că te hăhăi “în turmă” la reclame, dar le și înțelegi mesajele și munca din spatele realizării lor. Și m-am dus. Din păcate, despre ultima parte nu pot garanta că e valabilă pentru majoritatea oamenilor, dar timpul trece, noi învățăm. 
Deși a mers cam greu promovarea, au fost ceva oameni în sală, însă nu cu gânduri năstrușnice de relatări online sau alte nebunii asemenea. Printre calupurile de publicitate s-au retras agale, “pe imaș”, în cupluri/grupuri, așa că, până la final, am rămas câteva zeci de fericiți că avem unde ne-ntinde picioarele. Printre multele materiale promoționale primite la intrare sau găsite pe scaun, desigur. 

Sursă foto:
Pagina oficială de Facebook


M-am lăsat impresionată de spoturi cu pisici, căței (până și ei știu ce-i ăla branding personal) și veverițe (aveam 2 batoane Snickers în geantă, nu puteam să nu rezonez). Lăsând la o parte reacțiile adverse pe care le provoacă (chițăieli, măi-măi-uri sau dependența de butonul “reload”), unele spoturi care se folosesc de animăluțe pentru a spune o poveste, dacă sunt făcute bine, chiar reușesc să-și atingă scopul. Plus, și convinsul-pisicului-să-stea-cum-trebuie este o muncă intensă (ăsta n-a fost vizionat aseară). Animal Humane Society și Thinkbox ne-au arătat cam cât de rapid, util și ieftin poate fi să ne luăm un animal de companie: prin adopție.

Mă număr printre domnișoarele alea de-așteaptă Crăciunul cu luni înainte, așa că A Golden Christmas by Dior a picat numai bine. Mi-a reamintit de promisiunea făcută în timpul facultății – câte o pereche nouă de pantofi la fiecare salar. Noroc c-am trecut peste și contribui la economie mai des de atât.

Am regăsit și unul din puținele motive pentru care m-aș apuca de condus, în spotul de la Renault. Mă antrenez de pe-acum, I’m getting pro (la lălăit, nu condus, să ne-nțelegem). Și unul din motivele pentru care copiii nu mă dau pe spate în mod deosebit e chiar aici, în spotul realizat de cei de TBWA Helsinki. Yep, some kids are born to create drama. 
Cei de la BRD au luat o piesă din 2004 și au făcut-o de 2011, arătând că fix ultimul lucru la care tu și cei din jurul tău vă puteți gândi că ar funcționa într-o situație de criză, chiar merge. Dacă-l faceți împreună. Spiritul ăsta de echipă, cum te scoate el din belele. 

Am fost prinsă și-n discuții comparative legate de evenimentul de anul ăsta față de cel de anul trecut. Nu mă pot pronunța în favoarea unuia, din simplul motiv că asta a fost prima ediție la care am participat, însă a fost un eveniment la care am petrecut 7 ore faine, cu spoturi simpatice, cafea și voie bună. I-ar prinde bine totuși un refresh, că are potențial. Mi-a plăcut ideea Oanei de a-și duce studenții la eveniment, cred că ar fi interesantă și pentru studenții ieșeni la Comunicare o astfel de experiență. 

Mădă mi-a luat-o înainte și-a postat spoturile alea serioase și controversate, așa că treceți și pe la ea. 

Ce mi-ar fi plăcut să văd la eveniment:


Share This:

Comments

comments

2 Comment

  1. :)) Păi cam ești, ai fost harnică și te-ai pus pe scris când ai ajuns acasă. Plus, le-ai scris așa frumos și bine..

  2. Bine că sunt eu aia serioasă, nu sunt de acord :))

Leave a Reply