Stai cu ciornele de articole neterminate pe oriunde apuci să le scrii. Se mai duce cheful de a le termina, de a le gândi, de a le gâdili. Până vin nopțile cu niște ploi furioase de te fac să-ți ceri iertare de la cine-o fi acolo sus pentru toate prostiile pe care le-ai făcut, numai să nu mai trăsnească în halul ăla. Până apuci să faci asta (lista de trăznăi e lungă, dammit), mai bine te ridici în capul oaselor, îți iei laptopul în brațe și te tolănești pe canapea cu The Voice pe fundal, pe primul post pe care ai deschis televizorul. Pharell e chiar simpatic. Iar Gwen mituiește concurenții cu genți și alte articole de modă (wtf?). În fine, începi în Word, adormi cu laptopul în brațe și termini de scris cu pixul, pe hârtie, la 5 dimineața, după ce te trezești cu cafeaua gata făcută. Ceva nu e la locul lui, și nu e capul tău care nu a fost pe pernă o noapte-ntreagă. Știi asta, că ți-o amintește de fiecare dată când îl întorci. Bună dimineața, pix și hârtie. Credeam că ne vedem peste două ore, la birou, unde vă prezentați cu liniuțe de la capăt și pisici dansând printre ele. Nu vă supărați, dar vă stă mai bine pe balcon, pe răcoare, pe ritmuri de salsa. Ar trebui să încep naibii odată cursurile alea de dans. De luni. Stai, asta a fost ieri. Merde!
Altceva decât salsa:
Comments
